Natura omului este una neîncordată. La ce ma refer?
Orice gând care răsare în noi este ca o bula care se formează, creste și explodează. Orice gând creste și moare independent înainte de venirea următorului. De exemplu, dacă stai pe un scaun și te ridici dintr-o data, în momentul în care ai luat decizia de a te ridica, atunci gândul de a sta așezat te-a părăsit. Deci orice gând este neconectat și se întâmplă în serii, unul după celalalt. Un gând trebuie sa moară înainte de venirea următorului. Asta este natura noastră adevărata.
Adevărata natura este sa renunțăm la gândurile care vin în orice moment. Prin aceasta renunțare, nu ma refer decât la lăsarea fiecărui gând sa apară ca și o bulă și sa explodeze, lăsând următorul gând să apară. Gândurile noastre au doar o existență verticala, ca și bulele ce urcă.Acest proces de a lăsa gândurile sa apară și sa moară fără a încerca să le conectam este ceea ce vreau sa spun prin termenul neîncordat. Dar ce facem? Le conectam la nimereala și formam un sertar. Făcând asta, convertim procesul vertical și neîncordat într-unul orizontal cu conectivitate lineara. Aici începe toată problema. Atâta timp cât orice gând este lăsat sa apară și sa moara, putem căra orice încărcătură la nivel fizic și mental, lăsându-ne conștiința limpede și fericită. Odată ce începem sa conectam gândurile, conștiința suferă și ne simțim îngreunati. Devine dăunător ființei noastre.
Toate emoțiile ca și grijile, dorințele sexuale, nemulțumirea, gelozia, frica, ego-ul, nevoia de atenție, apar pur și simplu pentru ca conectam evenimente independente, gânduri independente, și cream un concept pentru noi cu care începem sa ne identificam. Cream un sertar imaginat cu gândurile noastre și suferim din aceasta cauză. Aceste emoții creaza toate formele de violență, fie războaie religioase, conflicte sociale sau politice. Baza sau rădăcină tuturor formelor de conflicte este emoția noastră, iar baza emoțiilor noastre este acest obicei de a crea sertare imaginare cu gânduri cărora le dam putere. Exact așa ele încep sa aibă un efect asupra noastră.
In timp ce cream aceste sertare, alegem gândurile in functie de ce ne dorim: durere sau plăcere. Alegem gânduri plăcute la nimereală și le legam pentru a crea un sertar de placere sau alegem gânduri negative pentru a forma un sertar de durere. Cream sertare de durere și plăcere și oscilam între cele doua emoții. A te desprinde de aceste doua tendințe este CHEIA unei vieți fericite, plina de beatitudine.
Dacă analizam profund cum legam gândurile între ele în loc sa renunțăm la ele, veți înțelege de ce creăm atâta suferință. Gândurile nu sunt niciodată legate, ci mereu independente. Doar ca minții ii place să facă conexiuni…Am fost antrenați sa ne hrănim cu cuvinte și gânduri. De aceea cream aceste sertare. Ne hrănim cu cuvinte pentru ca operăm din frica și lăcomie mereu. Din FRICĂ sau LĂCOMIE cream conectivitate între gânduri. Ne este frică să renunțăm la acest proces pentru ca dacă facem asta nu vom mai avea nimic de care să ne sprijinim. Nu am experimentat niciodată o stare neîncordată a minții unde nu exista niciun sertar, ci doar gânduri ca și bulele.In această stare neîncordată nu e niciun scop pentru frică sau lăcomie. Doar EȘTI, doar EXIȘTI. Atât. Dar pare imposibil ca putem exista fără acest sertar de gânduri.
O mică poveste. Un oftalmolog trata un om fără vedere. L-a asigurat, “odată ce-ți voi termina operația la ochi, vei putea vedea din nou și îți vei putea arunca bățul”. Chiorul s-a speriat și a întrebat doctorul “înțeleg ca voi vedea din nou, dar cum voi putea merge fără băț?”Omul era asa de obișnuit sa meargă cu bastonul încât nu a înțeles cum poate merge fără baston, chiar dacă își va recupera vederea! În același fel, când adevărul este ca putem trăi neîncordați, ne întrebăm cum. Vedem încordarea gândurilor ca și ceva inevitabil. Eșuăm sa vedem cât de mitică este toată situația. Mintea noastră este un mit. I-am oferit putere și am devenit sclavul ei, atât. Nu este nimic decât robie mentală. O alta mică poveste.
Era odată un om bătrân într-o familie care nu-l putea mulțumi în niciun fel. A rămas încăpățânat și morocănos, oricât ar fi încercat familia să-l fericească. Copiii și nepoții îl vizitau încercat să-l bucure, dar era în van. Dar, într-o zi, a devenit foarte gentil și fericit. Familia sa a fost șocată. Una dintre nepoatele acestuia l-a întrebat curajoasa, “Bunicule, cum de te-ai schimbat asa de rapid?”. Bătrânul răspunde: ” toată viața mea am încercat din răsputeri sa obțin o minte mulțumită, dar nu am avut succes în a o obține. Așa că am decis sa fiu mulțumit cu ea acum .”
Doar vezi cum se joacă mintea! Mintea te poate face sau te poate rupe. De aceea trebuie sa ne eliberam de ea.Vezi gândurile care apar în tine. Vezi cum fiecare apare și moare iar următorul gând vine. Observa cum le legi fără efort și creezi idei și concepte. Vezi acest joc al conceptelor asupra ta. Vei vedea cum creezi singur tot mitul. Îți spun sincer. Legarea gândurilor este Păcatul Original.
Trăind neîncordat este singura cale pentru a trăi în beatitudine. Doar decide ca nu vei conecta gândurile, ca nu vei începe sa judeci orice gând sau incident. Când lucrezi neîncordat, îți vei vedea capacitatea cum se mărește, vei lua mai multe responsabilități sub mânecă fără sa fii stresat. Nu vei avea stări bipolare între plăcere și durere. Vei fi în beatitudine mereu. Suntem obișnuiți ca fericirea să vină cu un motiv. Acest motiv este, din nou, un tipar pe care îl creăm cu gândurile. Începe sa nu mai creezi sertare. Te rog. Mulțumesc.